Trec printr-o perioada critica.... din unele puncte de vedere cel putin. Ma scufund in munca. Munca imi e un refugiu de nadejde, mai ales daca primesc si unele satisfactii la final.
"Imi era frica ca o sa semeni cu tatal tau" imi rasuna in minte cuvintele unei foste iubite. Zambesc! Sper sa saman cu el, dar sa beau mai putin :) Anii trec si incep sa imi apreciez tatal tot mai tare, pacat ca nu am taria sa petrec mai mult timp cu el.
Sper sa ajung "sa imbatranesc frumos" asa cum imi spuneai.
"Nu crezi ca ar trebui sa te realizezi?" imi trece prin fata ochilor un sms. Probabil ca ai dreptate :)
"N-ai stiut sa tragi de sfori" ma trezesc eu cantand
"Chiar daca m-as fi culcat cu ea, nu ai afla niciodata" imi zice un prieten bun...greu de inteles ce a vrut sa zica, totusi simt prezenta diavolului
"Ce iti doresti cu adevarat?" am intrebat eu candva crezand ca o sa ajut pe Cs. sa se decida, dar oare eu stiu ce imi doresc?
Imi e dor de tine, imi e dor de noi. Unde esti? Te-am avut si te-am pierdut.
Unii zic ca jumatatea ta e doar una dar eu cred ca jumatatea ta poate fi gasita in mai multe femei. Eu chiar cred ca tine de momentul magic cand tu si ea sunteti pe aceaisi lungime de unda. Eu ma indragostesc usor si ma tine mult. Nu pot depasi usor fostele relatii. Ma atasez de ele si nu le mai las sa plece din viata mea. Bine ca macar ma maturizez si atunci invat fortat unele lectii daca nu le-am primit prin ADN.
E greu sa fii sincer - imi e frica sa pierd sperante desarte.
