Filmuleţul care îţi arată cum e viaţa la 30 de ani

Bob Dylan - Like a Rolling Stone

Daca e vineri e concert in Fierarie – sper sa pot face din asta un slogan.

Daca e vineri e concert in Fierarie – sper sa pot face din asta un slogan.

Alina Manole a venit sa ne cante – cantece mai vechi si mai noi – pentru mine noi toate.
O voce frumoasa, de care poti sa te indragostesti usor, eu am fost vrajit de la primele acorduri. E prima oara cand aud muzica ei si declar ca sufar de dragoste la prima auditie. Bucuria e cu atat mai mare cu cat am de devorat 2 albume – de curand am inteles ca a lansat cel de-al doilea album – Luna Patrata!
Concertul frumos – atat de frumos ca mi s-a parut prea scurt.
Mai jos cateva piese care imi plac

Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt

Old times - bun nume - din perspectiva personala - e una din strazile pe care am trecut de atatea si atatea ori - pentru mine are o rezonanta care imi trezeste melancolie. Candva era o bomba in zona acum e un restaurant dragut.

In aceasta seara, in locatia amintita, s-a pus in scena piesa de teatru "Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt" . Piesa este scrisa de marele dramatur Matei Visniec. Frumoasa poveste de dragoste... Nu sunt in masura sa ma pronunt despre piesa dar pot zice ca mi-a placut. Mi-a placut dintr-o mie de motive. Mi-a bucurat sufletul. Nu credeam ca imi va fi atat de dor de tara si limba romana, iar cand o astfel de piesa se joaca in limba romana, efectul e cu atat mai patrunzator.
Doi tineri actori mi-au furat mintea si s-au jucat cu ea - pe personajul principal il chema Mihai Renescu. M-a fermecat, m-a facut sa intru in pielea personajului cateva clipe. M-am destins si m-am bucurat sincer. M-am bucurat de poezia piesei, de dragostea celor doi, de oportunitatea de a vedea o astfel de punere in scena - am impresia ca am avut un vis frumos.











Nu am fost la o piesa de teatru de multi ani si nu credeam sa-mi fi lipsit atat de mult. Ma bucur sa remarc astfel de evenimente in acest mic oras de la capat de tara.
La final am sa remarc si publicul sucevean si, am sa il clasific ca fiind, in asta seara, format din oameni de valoarea, insetati de cultura, educat si poate usor timid.

Amintiri din vacanta

Leave me

Benjamin Zander on music and passion

Prostie, umilinta si neputinta.

Ia cititi ce zice asta micu -articol GSP.RO- sa ma cac pe mine de frica!!! Daca pleaca el si ai lui ramanem cu o echipa de hochei la fel de buna nationala de fotbal a Liechtenstein-ului. Te rog sa ne scuzi prostia ca va platim eforturile cacat cu ochi nesimtit. Mai ai curajul sa zici ca esti profesionist?!

PROSTIA.
Toata presa face valuri despre echipa nationala de hochei a Romanei cu 19 etnici maghiari in lot! Nu ma pot stapani sa nu rad. La atata ungurime in lotul national cum de cretinii din minister nu si-au dat seama ca inevitabilul se va intampla. Care echipa a Romaniei? Noroc ca a fost un meci cu Ungaria ca altfel tampitilor din minister le-ar fi greau sa isi dea seama ca maghiari din Romania stiu si ei imnul Ungariei. Il stiu asa bine ca nu s-au putut abtine.

UMILINTA.
Urmarea fireasca a prostiei - umilinta.
Da, au umilit Romania, cantand imnul Ungariei in loc sa cante imnul tarii care i-a legitimat. Pe mine nu ma afecteaza ca au facut asta, asta e is unguri - canta imnul national imbracati in echipament romanesc - pot zice decat ca e super tare!!! Aroganta maxima, ce mai! Ii poti invinui- NU. Au umilit Romania prin atitudinea lor - DA. In mod normal ar urma o actiune prin care hocheiul nu mai primeste fonduri pentru ca nu reprezinta un sport national. Cine are nevoie de hochei sa si-l finanteze. Dar nu, urmeaza NEPUTINTA.
Eu unul as vota mutarea fondurilor de la hochei la nationala de OINA!
Si as recomanda eventual un cantonament pentru echipa nationala de hochei a UNGARIEI in straie romanesti(sa le aiba ca amintire) la Balaton - desigur cand e inghetat, sau nu pot sa joace si cand nu e inghetat sau, mai bine cand e gheata subtire.

NEPUTINTA - face parte din fisa postului pentru fiecare minister. Se declara scandalizati, umiliti- prosti stim ca sunt - si totusi nu fac nimic. Nu va faceti probleme ne asteptam la asa ceva . Promitem sa va votam in continuare si sa va sustinem ca se ne reprezentati. Incep sa cred ca alti prosti care sa faca treaba asta nu mai avem.

Sugestie.
Trimiteti pe tantalaii astia din hochei - sa vorbeasca maghiara pe la forurile europene si sa zica ca Transilvania le apartine, poate asa intram si noi in Schengen

Alta grozavie...

RATB - regia autonoma de tampiti din Bucuresti - cred ca ar fi o denumire mai buna
Ei vin cu propunerea: "Calatorii fara bilet sa fie dati jos din autobuz fara amenda"
http://www.realitatea.net/fara-amenzi-ratb-ce-vor-pati-calatorii-prinsi-fara-bilet_896233.html
Idee care mi se pare destul de tampita. Sa argumentez:
- romanul are hotia, evaziunea, inselaciunea si alte calitati asemanatoare precizate clar in ADN. Romanul oricat de bine ar duce-o tot fura un creion de la munca, un caiet ceva. Asa e romanul traumatizat de comunism cu gandul ca nu se stie cand ii trebuie acel ceva si daca stie ca nu e supravegheat isi "completeaza" patrimoniul. Din acest motiv romanul nu e pregatit sa stie ca datoria de a cumpara bilet e un semn de bun simt poate, respect pt cei care lucreaza in RATB si tot asa mai departe.

- vin cu intrebare: De ce tenisul meu nu ati ieftenit biletele dar decideti sa lasati romanasii sa circule fara? Nu astept raspuns ca e clar ca nu o sa primesc un raspuns satisfacator ca doar niste tampiti au decis asemenea masuri

- de ce eu as plati bilet si boschetarii, cocalarii, manelistii si restul plevei nu? Doar pentru ca ii dati jos la prima?
Cu alte cuvinte e posibil ca in curand in autobuze sa se adune toti aurolacii si sa miroase doar a liliac. O sa il dai jos la prima si o sa se urce in urmatorul autobuz - buna strategie.

- de ce as plati un prost de controlor sa faca aceasta operatie fara rost - sa verifice biletele care nu sunt? Cat de prost as putea fi? Adica daca tot ii dai jos ca ei sa se urce iar, de ce mai avem nevoie de niste prosti sa verifice biletele, care e rolul lor?

- care e finaliatea tampita la care sperati sa ajungeti? Toti romanii sa isi cumpere bilet din initiativa? In ce tari a dat rezultate acest tratament. Ma refer la tari comparative cu noi cum ar fi - Somalia, Albania, Rep Moldova, Bulgaria. Congo? A am uitat si Belgia unde se pare ca sistemul functioneaza. Da, corect chiar ne putem compara cu Belgia care are si austrazile luminate.

Eu as prefera sa circul in conditii de securitate si siguranta, in autobuze noi care sa nu polueze mult cu facilitati pentru persoane cu handicap si asa mai departe. Voi ati decis sa dati acces gratuit la toti trantorii si prost crescutii din Bucuresti. Parerea mea e ca numarul celor care nu isi vor cumpara bilet va creste si nu pentru ca lumea nu are bani, doar din motiv ca sunteti voi fraieri. Cei care nu isi vor cumpara bilet vor fi aceiasi si se vor inmulti chiar. Zabalosii astia nu isi cumpara bilet din comoditate, lene si alte sute de motive care sunt dusmanii moralitatii.

Cica e criza - si ar trebui sa avem bugete de austeritate - se pare ca regia tampitilor are prea multi bani si s-a gandit ca e timpul pentru o lectie morala renuntand la colectarea banilor din vanzare biletelor. Ba mai mult a decis sa risipeasca banii si cu o turma de controlori pentru a simula varianta moderna a muncii lui Sisif.

Daca era la noi o astfel de lege scadea dramatic natalitatea :))

As fi postat acest post la Glume dar e stire si nu mai e chiar asa de amuzant.
Britanica "prea proastă pentru a face copii" a născut a doua oară

Britanica-prea-proasta-pentru-a-face-copii-a-nascut-a-doua-oara

Paradoxuri Mioritice,

Paradoxuri Mioritice care nu mai mira pe nimeni dar ofera un u(o)mor de calitate.
Iau in discutie reactia Magistraţilor Tribunalului Bucureşti la actiunea Procurilor in 2 cazuri mediatizate recent:

1)Erectus Dan Octavian Vişan, profesorul de la liceul Jean Monnet acuzat că ar fi violat o elevă cu pofte animalice si cu tata dobitoc. Sunt sigur ca dupa ce i-a facut atata reclama la fata o sa o ia de sotie doar Fat Frumos de la Glina

2)Ulifriciul Zburator zis si Ucigasul cu BMW, Andrei Andronie care a omorat 2 oameni circuland, beat, cu 180km/h pe autostrada suspendata a lui Oprescu, pardon, pe Calea Floreasca.

Opiniile sunt proprii pornind de la asemanarile si deosebirile dintre cele doua cazuri si cum e legea aplicata. Ma rog cum se interpreteaza legea despre un "pericol public."

Concluzie cu rol de Lege universala: ai bani ai parte! se aplica si in acest caz adica fie ca esti ucigas de oameni sau ucigas de virginitati cel care are bani are castig de cauza - este mai scutit de bratul handicapat al legii din Romania;

Concluzia doi: la 17 ani nu ai voie sa faci sex - ca numai viol nu o fost ala - dar ai voie sa fii omorata la 21 ani (Ana Maria Nistor) sau la 32 de ani (Ştefan Robert Micu). Ambii au fost omorati de un Ulifrici zburator si sau drogat de 20 ani lasat liber pe strazi fara camasa de forta de catre mamica si taticu scumpi de ei.

Concluzia trei: tantalai astia de Judecatori si Procurori decid ca profesorul Erectus este prea bagacios si prea periculos sa dezvirgineze ceva tinere cu dorinta sa de sex sa fie lasat liber pe strazi dar Sfantul Andrei Bulionaru care regreta faptele si promite sa nu mai faca este doar un ingeras care nu ar face rau nici la o virgina de acum in colo.

O paralela onorata instanta (poate ati fost prea ocupata sa numarati banii primiti)
Zic unii ca "Una din patru tinere a făcut sex înainte de vârsta de 16 ani – STUDIU"
Deci viol sau nu, curiozitate sau placere la 16 ani unele fetitzte, inocente drept, sunt "amenintate" de sex si unele dintre ele sunt mai curve decat ne putem noi gandi.
...Bietul Erectus - vina lui ca a gandit cu penisul- macar are o scuza mica - Penisul nu e organ destinat gandirii doar satisfacerii poftelor animalice - E rau ce a facut dar macar pe viitor daca ar pali si el ceva mai in varsta de 16 ani daca tot este prea prost sa fie discret.

Pe cand Ulifriciul - nu era condus de penis deci macar avea o optiunea de a merge incet daca era beat sau macar de a incerca sa nu omoare pe cineva. Dar la 180km/h poti zice ca avea alte ganduri, greu de zis. Dar nu e un pericol public, decide onorata instanta voi ce credeti?

Inca ceva - unde era student ulifriciul? Olanda, ai? Tara aia in care iarba e la liber aha. Si el era acolo la studiu si se si grabea sa plece repede sa nu piarda vreun joint. Da dati drumul la fiara ca e pacat de el - e asa frumos si il tinem de
prasila. Mai bine ii taiati ficusul la profesor ca il deranja in panataloni si de aia i la aratat si fetei. Saraca de ea nu s-a putut abtine. Sarmana fata sa ii faceti cunostiinta cu fiara ca ar face un cuplu tare frumos si tara asta are si ea nevoie de urmasi. Ca asa si cred ca s-au nascut acesti procurori si judecatori, politisti si politicieni. Un fel de cocarleala intre politisti si curve. Stiu ca nu toti cei enumerati sunt atfel dar procentul lor e asa de mic ca e greu sa nu generalizezi.

Noi restul om emigra...

“Obama di Moldova”

Radem sau il credem nebun dar John Onoje reuseste sa faca ceva.
Da presupun ca nu toata lumea stie desre ce vorbesc – mai jos este un link cu ultimele ispravi alte lui Obama di Moldova:
http://www.jurnalul.ro/observator/africanul-de-dincolo-de-prut-care-vrea-unirea-cu-romania-john-onoje-acuzat-ca-distruge-statalitatea-republicii-moldova-599186.htm

Acum ce zice el acolo si ca isi doreste unirea Moldovei cu Romania poate in adancul sufletului nici el nu o crede realizabila pe timpul lui dar face valuri? O da si cate valuri!
Punctul meu de vedere asupra acestui fapt e simplu si se rezuma la urmatoarele idei:
- Are _oaie? ARE! Are un punct de vedere si il sustine sus si tare. Nu sta si asteapta sa primeasca. E drept ca asta s-ar putea sa ii scurteze viata dar totusi niste indivizi fara _oaie vor beneficia de actiunile sale. Pentru ca déjà se vad morcovii de la curul alesilor care nu stiu cum sa ii ofere un accident mortal. E clar ca numai niste prosti nu s-ar gandit ca poate vreo 2-3 studenti flamanzi si vreo 2-3 teribilisti lipsesc si una bucata de revolta se va intampla. E clar ca ADN-ul in Siera Leone mai prevede si coaie. Moldoveni sau romani - noi nu mai avem. Propun incrucisarea speciilor. Cati dintre noi s-ar duce in Siera Leone sa le zica alora ca e destul cu razboiul si ar trebuie sa se gaseasca si alte solutii pentru a evita atata pierderi de vieti omenesti?
- Ofera clar un punct de vedere diferit si pertinent despre o problema grava a sistemului – cati dintre noi ar avem macar tupeul sa intrevada o astfel de solutie intr-o astfel de situatie– sa o expuna intre prieteni . E drept ca de multe ori suntem prea prosti sa mai gandim – mergem pe pilot automat si tinem umbra degeaba pamantului. Este un exemplu in ideea in care face ceva cand se considera nedreptatit spre deosebire de noi restul.

Acum ma gandesc care sunt probleme noastre si ma gandesc de ce iasa sau nu romanii in strada
- Ulile astea s-au gandit sa inchida spitalele neperformante din tara intr-o clipa ca generau pierderi si ma gandesc oare minele alea care merg numai pe pierderi nu ar trebui inchise? Decat macar o viata omeneasca a devenit mai ieftina ca o tona de carbune?! Adica in loc sa aduci un manager capabil sa faca ceva tu te-ai decis sa inchizi un spital? Buna treaba! Mai bine tinem in sistem o turma de curve, babe depasite si mosnegi morocanosi dar inchidem spitalele si ne impingem doctorii sa mearga in Vest. Imi place cum gandesc astia. Dar nu cred ca e un motiv serios sa iesim in strada.
- A castigat Steaua!!! Super Bravo baieti si lumea a iesit la Universitate. Super – Urale! Claxoane! Nebunie! - Ce tare! Ce prosti si ce tristi suntem. Ne bucuram ca o turma de oi castiga si ei un meci si il fac pe cioban cu 7.000.000 EURO mai bogat. Tare … tare… prosti suntem. De ce oile astea care au iesit degeaba la Universitate nu s-au dus peste nationala sa ii fluiere ca au numai texte in cap. Castiga banii cat nu fac vanduti pe organe si totusi isi bat joc de lume. Pierd asta e – dar mars acasa cu botul pe labe si coada intre chicioare ca oricum iti iei salariul macar putina onoare sa ai. Dar de ce sa facem asta? Mai bine importam niste negrin din Siera Leone sa iasa iei pentru noi in strada. Adica ce vreau sa zic e ca e bine sa iesim in strada sa ne bucuram dar si cand ulile dau cu mucii in fasole

Dar cati nu au zis de 1 Decembrie ca sunt mandri ca sunt romani?


foto preluata de pe jurnalul national

RECOMAND

Oamenii din metrou

Mii te oameni de inconjoara in fiecare zi – in mod sigur nu iti vei aminti decat cativa din cei pe care ii vezi in fiecare zi.
Azi am fost atent – a trebuie sa traversez orasul si am folosit metroul – si am fost atent la lumea din metrou. Era pe la ora 2 dupa amiaza, traficul usor relaxat
Cobor scarile de la metrou si imi inalt privirea, ma uit in jur si caut sa vad ceva care sa ma provoace, sa ma intrigue – nu gasesc nimic si imi continui drumul. Imi scot telefonul si castile si imi pun muzica. In urechi imi rasuna o melodie vesela genul de melodie de radio nu stiu cine canta, nu imi pasa, nu dau atentie la versuri, ma simt doar bine ca reusesc sa ma inchid in lumea mea.
Vine metroul si ma urc in el. Din nou caut din priviri ceva, o fata frumoasa, un cuplu de indragostiti, un bunic imbatranit frumos orice care sa imi retina privirea. Realizez ca as fi putut citi ceva - oricum in jurul meu totul e monoton - iti da senzatia ca suntem intr-un fel de cortegiu funerar general. In timpul asta imi ridic privirea si ma uit dupa bara de care trebuie sa ma tin si vad o mana. O mana chircita, stramba si alungita intr-un fel ciudat e ca si cum ar fi fost calcata si nu si-a mai revenit. Ma uit la pielea mainii si imi dau seama ca trebuie sa fie mana unei fete tinere. Nu ii vad fata; poarta un palton lung si negru cu gluga. Brusc ca si cum mi-as schimba filtru ochilor incep sa ma uit in jur si vad o cu totul alta realitate. Nimeni nu zambeste. Tanarul din fata mea destul de ingrijit – papuci curati, proaspat ras, parul scurt e totusi incruntat. In fundul vagonului un batran zambeste usor ca si cum si-ar fi adus aminte de ceva. Probabil numai eu si el suntem singurii cu fata senina in tot vagonul asta – suntem in jur de 20-30 de persoane de toate varstele – predominant adulti peste 30 de ani. Acum parca incep sa deschid ochii mai mult si ma uit la fiecare in parte intr-adevar nu prea zambeste nimeni. Cei mai tineri in general asculta muzica sau citesc iar cei mai in varsta stau si asteapta mecanic statia unde vor cobora.
Poate sunt nebun dar imi dau seama uitandu-ma la acesti oameni care urca si coboara ca in viata mea intalnesc destul de multi oameni tristi sau cel putin care nu au un motiv sa zambeasca. Mai mult de atat imi dau seama cum imi irosesc si eu viata uneori. O sa ajung la fel ca ei – probabil mare parte din noi vom ajunge la fel. Tristi, trist… Ma streseaza faptul ca timpul trece si imbatranesc dar acum incepe sa ma macine si cum voi imbatrani. Caut din priviri, pe tot parcusul drumului o frunte senina si tinuta eleganta – nu prea gasesc – cel putin nu mi-a ramas in cap. In schimb vad tot felul de persoane cu probleme medicale, prost imbracate, triste, cu riduri, incruntate sau chiar cu priviri pierdute, greu de citit. Incerc sa ma uit geamul de la metrou sa ma analizez sa vad cat de tare ma confund sau nu cu cei din jurul meu. Simt ca ar trebui sa multumesc parintilor – vad un individ care poate se plange prea mult si face prea putin cu ceea ce a primit de la parinti si de la natura

De ce vorbesti urat?

Mi se zice ca vorbesc porcos adeseori pentru ca folosesc cuvinte des folosite in limba romana. Sincer mi se pare ca sunt unele diferente in folosirea acestor cuvinte.
In primul rand eu nu compun versete din biblie deci nu vad de ce m-as opinti sa folosesc unele cuvinte
In al doilea rand o exprimare colorata, punctata pe alocuri cu cate o pula poate avea rol cromatic. Sunt de acord ca se pot folosi si alte cuvinte care pot exprima ceea ce vreau eu sa spun dar ori eu nu le stiu si atata pot ori nu am chef de astfel de exprimari romantice.
In al treilea rand cand simt nevoia sa te injur de mama eu incerc sa transmit un mesaj direct clar fara ocolisuri si nu incerc nici sa ma ascund nici sa diluez cacatul pe care vreau sa ti-l improsc in fata. De ce as tace, de ce m-as preface ca nu asta vreau sa zic? Date fiind instrumentele pe care le am: experienta celor 2 carti cu "Ciresarii" citite si toate numerele hartiei igenice de mare tiraj "Libertate" ce te-ai astepta de la mine?! Oare cand ne-am cunoscut si am baut berea impreuna ragaind ca niste cocalari razand de prostiile de zilnice nu ti-ai dat seama cine sunt? Iubesc la nebunie aceasta disociere a oamenilor. Azi o ardem in besini si maine imi zice ca vorbesc porcos.
Mai este o varianta de rahat la moda in zilele de azi care mi se pare stupida dea dreptul. E pe principiul: "Palarie intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?"
Treaba cu "bip-ul" de la televizor. Adica ca sa fiu clar - priviti imaginea de mai jos si fiti sinceri la ce va duce gandul:

Asadar binecuvantarea din imagine nu contine cuvantul pula dar analizand: ce sa iti sece? ce?.... si sa nu ai cu ce .... pai ce sa faci CU"Ce"? Aha deci daca seaca rinichii te duci la dializa - asta vroia sa zica sau?
Adica ce vreu sa zic e ca vine CNA-ul si zice: fara puli pe post! si televiziunile noastre ce fac? se conformeaza! si ne redau toata injuratura dar fara cuvantul devenit deja parte a folclorului. Adica probabil nu este roman care sa nu stie cand pula intervine. Nu era mai simplu sa zica ca Becali adreseaza injurii?! S-apoi asta e stire?!
Revenind la cuvintele care le folosesc adaug ca folosirea sinonimelor uneori nu e valabila, nu functioneaza, e ca in traducerile facute de google de nu au nici un sens. Campul magnetic devine pajiste magnetica si tot asa. Important e mesajul care ramane in capul celui care il comunic.
Din punctul meu de vedere jargoanele folosite pentru organele sexuale folosite pe post de punctuatie nu au nimic urat - e un mod de exprimare si atata tot. Urat este sa furi, sa minti, sa nu ai cuvant, sa omori, sa iti bati joc si asa mai departe. Adica urat este felul in care se comporta liderii nostri politici. Vorbesc frumos - va plac uneori - sa vezi si babele ce se gudura cand il vad pe Basescu sau pe Iliescu. Dar din punctul meu de vedere pulile astea doua zambarete sunt niste cacati care nu stiu cand sa se opreasca si cand e timpul sa se duca de pe tron. Daca o baba m-ar auzi ar zice ca vorbesc urat dar ca n-are bani de medicamente si toti copchii ei lucreaza ca sclavi in Europa cu toate ca au studii nu mai conteaza.
Acest face parte din exemplu urmator Un bou face o tampenie si cand in prinzi incepi sa ii zici "D-zeii....", "Esti un ....", "Mortii ....." si "tot asa" si cand te opresti sa iti tragi aerul el te intreaba suav: De ce vorbesti urat? ?!!?!?!
Deci e clar daca nici pe limba lui nu intelege ce ii spui ce sa ii mai faci. El vrea CA CAcatul sa fie frumos impachetat. Adica sa il injuri de toti sfintii dar cum ar fi facut Pruteanu sau Vadim. Concluzia ar fi ca nu mesajul ajunge la receptor ci doar ambalajul si atunci ma intreb ce plm toti va doriti cadouri? Cadourile se dau pentru rezultatea deosebite si aniversari pentru prostii si tampenii dejectii si urari din iad.

Pe scurt limbajul meu porno in viziunea unora se va pastra viu pentru ca
Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Atfel zis cuvintele astea urate le-am auzit inzecit mai des decat: multumesc, va rog, respect, sfant, onoare, conduita, moral si multe alte cuvinte.

Femeile din birou

Cine sunt si cum gandesc cred ca e deja cunoscut unora dintre voi. Nu am nici o pretentie de nici un fel si oricum nu prea dau multe parale pe opiniile unora dintre cei care s-ar grabi sa imi puna eticheta. Oricum ar fi nu cred ca sunt cu mult mai diferit fata de carlanii din specia mea. Drept urmare cred ca felul in care imi privesc colegele de munca poate fi regasit si la ceilalti soareci de birou din jurul meu cel putin bazandu-ma pe discutiile avute cu ei la radio sant.
Ieri am remarcat ca femeile din biroul meu se impart la prima vedere in doua categorii - doamne ce ma vor ura femeile dupa postul asta - cu tatze si fara tatze. Nu am nimic impotriva vreo unui model de tatze oricare ar fi el - para, pruna, pepene etc pentru ca pentru mine e importanta "chimia". Functionez pe principiul unde chimie nu e - nici dragoste (a se intelege sex)nu e.
Prin urmare la ce se reduce observatia mea. Cu sau fara tazte fetele astea reactioneaza de multe ori invers fata de ce percep eu din body language.
Prin urmare avem o girafa in birou - inalta fata si cu niste tate tip pepene - mari sanatoase - frumoase. Fata asta de cate ori o vad remarc ca tot incearca sa isi traga bluza mai pe tatze - sutienul mai sus si tot asa. Nu ma intelegeti gresit dar daca tot ai niste tatze urise de ce iti iei haine mulate si de ce incerci sa le intinzi la maxim daca tot nu vrei sa fie vazute?! Vrei ori nu vrei sa ne belim la balcoanele tale. Asezatul sutienului la femei in public stiind ca o turma de puleti se uita la tine in ritmul in care ti se misca tatzele e ca si cum un carlan bine crescut s-ar scarpina la oua intr-un coafor plin de muieri. La fel e cu restul fetelor care isi cumpara tricouri cu mesaje de genul "Kiss me" dar merg stangaci si cu bucile stranse acum ca se uita toata strada la ele.
Cred ca de vina ar fi apucaturi mai vechi sau prea multe fustrari.
Asta imi aduce aminte de replica unei batrane care sta la coada la paine in fata mea, si astepta uitandu-se la lumea care trecea pe langa magazin. Cum stam noi toti acolo in acea zi de vara trece o japita imbracata ca o studenta la institutul de sado masochism de ne scoala ideile la toti barbari care o vad. In timp ce tesatura pantalonului meu devenea tot mai intinza batrana zice: Uita-te la ea si se mai plang ca sunt violate!!!

Pe de alta parte sunt femeile fara tazte care se imbraca elegant de obicei - fusta - bluzite - decolteu etc dar dau si ele in penibil ca isi pun la sutien un buretel sau ce naiba pun si care nu are ce face si tot sare din cuibarul sutienului. Tot aici intra si cele care iti iau rochii mulate frumoase dar care intra puternic in contrast cu un chilot agresiv si de cele mai multe ori si de culoare opusa.
De ce oare noi oamenii suntem asa de nemultumiti de felul cum suntem de la mama natura si incercam prin orice metoda sa fim diferiti? Sa fie plictiseala, prostia, aspiratia spre perfectiune gresit inteleasa,
Pe de alta parte suntem noi barbatii care le avem si noi pe ale noastre...
Nu intru in detalii dar vreua sa zic doar ca daca ma stiu prost macar nu ma inbrac la costum. Costumul are alt rol decat sa creasca coeficientul de inteligenta.

Sa nu se inteleaga ca lucrez in ceva bordel si am numai curve in preajma. Lucrez la birou si sunt multi oameni sanatosi la cap fata de care am tot respectul. In acest post mai povestesc doar de cele care au trasaturi putin diferite fata de restul colegelor

Ce imi lipseste cel mai tare cand sunt acasa in Romania?

Fire plangacioasa cum ma stiti deja, dar in perfectionare, tin sa zic.
Nu e usor sa fii bocitoare daca vrei sa fii o bocitoare buna- vezi aici

Am plecat din Romania si m-am dus la cehi de ce si in ce circumstante nu detaliez acum dar cand vin acasa aduc o bruma de bani cu mine cu scopul declarat sa imi fac culcusul mai calduros, mai primitor...In aceste conditii adun galben dupa galben, o trag cu barabule cand pot, caut solutii ieftine si bune, caut pe net tot felul de idei, analizez, discut cu unul si cu altul, si mai ales VISEZ. Visez ce frumos va iesi cotetul meu si ce mandra ar fi mami meu de mine - daca ar putea sa vada ce frumos gandesc eu.
Vin acasa si cu manicele suflicate incep cautarea. In mare am nevoie de mester faurar mare zidar sau macar la capitolul bun simt sa stea bine care sa ma ajute sa fac ce mi-am propus.
Ma simt ca in reclama aia proasta de la pagini aurii: Las ca vorbesc cu un var, care are un coleg de clasa, care e frate cu Ion, care Ion a facut scoala cu Gheorghe, care Gheorghe a facut parchetulul la casa si asa a avut un parchetar care era cizmar de fapt dar stia un tinichigiu. Acest tinichigiu avea un coleg de facea termopane dar era de profesie electrician - in final electrician - ca de el am nevoie. Pizda masiii, zic eu si cu ultimul gram de tupeu abordez ecutia. Si eu credeam ca ecuatiile doua necunoscute erau grele

Apare o chestie mica cu ochii beliti, fara dinti, dar destul de vorbaret pentru cati dinti avea. Acest Bula Electricianul asculta ce vreau sa fac si trece totul prin filtrul sau de specialist si imi tranteste un pret pe manopera pentru turnul Eiffel pe care vreau sa il fac. Nu, nu imi fac turnul Eiffel in casa dar costa la fel de mult manopera la Bula. Finalitate e lunga - cat o laba chinuita - nu ai chef dar o faci si te chinui sa o termini si cand o termini constati ca senzatia de placere e scurta dar ai consumat timp si calorii cat ar fi fost necesar pentru jumate de zi de munca. Asa si treba cu electricianul - lunga, proasta si scumpa.

Pe scurt presupun ca se intelege ca tara asta scumpa a noastra duce lipsa de oameni seriori si muncitori. Toti puleti se cred meseriasi in orice. Toti iti dau factura doar daca ai nevoie neaparat si fac o lucrare care tine cat papucii la mort.
Tatal lui Creanga zicea el ceva acolo de trasul ciubotelor din picioare - se pare ca avea mare dreptate. Ironia sortii face ca firmele de afara sa caute ciobani cu experienta si cu studii exact de ce ducem si noi lipsa

Rata somajului e MARE - strigator la cer zice o turma de puleti la camasa si cravata - analisti pe numele lor. Viata e de cacat, nu avem bani, suntem amarati. Ne imbracam de la ajutoare si second hand doar daca hainele sunt din UK si sunt de firma.
Unul striga: BASESCU sa ne dea de mancare, maica mamii lui de fiu de curva. El de vina ca tara e plina de prosti, puturosi, tantalai si nesimtiti. Nu, nu, striga altii, regele, regele si toata monarhia masii sunt de vina!El a plecat cu trenul carand toata averea tarii cu el... Bai si ce bine era pe vremea lui nea Nicu, ofteazaunul. Dumnezeu sa il odihneasca. Terminai o scoala, primeai un post, aveai o paine...

Da oricine e de vina numai noi nu. Pizda matii Basescule ca iar imi aduc aminte de tine ca nu am ce manca.
Ajung sa cred uneori ca un tigan care aduna fier- chiar daca il fura din fabricele dezafectate e uneori mai etic decat Bula Mestesugaru care ragaie a bere si face numai prostii.
Sa vad dau cateva exemple:
- Mecanicul Rapanos zis si "neam de manivela" - e acel individ care repara folosind in principal ciocanul. Are si alte chei dar de obicei sunt proaste, chinezesti, decalibrate, sudate prost etc. E mai rapanos decat un drac care spala cazane si are o salopeta luata de ajutoare care si pe un tigan l-ar face sa se simta nespalat. Tot asta termina de futut 3 ciocane la un surub si se suie in masina ta veche, dar care totusi mai are o anumita culoare la tapiterie, si, razand, iti porneste motorul si iti arata victorios rezultatul muncii lui de zici ca a proiectat un nou sistem de aprindere. Apropo sa te fereasca Dumnezeu sa nu ii porneasca masina sa vezi ce liviere isi ia. Sa va mai spun un secret din breasla lor: Acceleratul feroce al motorului are proprietati terapeutice asupra motorului.

- Picaso - Zidarul - asta e cel pe care il gasesti dupa 5 zile de cautari si promisiuni de la toti prietenii lui ca va veni la timp. Nu vine la timp decat dupa al treilea telefon. Cand apare are nevoie de atentie deosebita - cafea, glume taranesti, bani in avans - ca la curve etc. De recomandat sa i se faca tarc ca la tauri de la coride. Odata scapat in nisip, ciment, var etc are obiceiul sa se scutere ca un caine iesit din apa. Atentie la toaleta are obiceiuri de santier

- Toader - agricultorul - asta e larg raspandit la noi. De obicei are 5 tarlale mici de teren raspandite in 5 puncte cardinale. Are conditie fizica buna, e abonat si la tipografia satului - unde citeste in fiecare seara cate un litru de samahoanca - pe datorie. Are vreo doi copii care se dezvolta armonios pe acorduri de manele. Munceste pamantul in functie de manifestarile turmii din care face parte. Refuza cu mandrie interactiunea cu cunostiintele altor popoare cum ar fi danezii sau olandezii. Este mare consumator de Metilic, Deteteu si Azbest. E in stare sa vanda pamantul destul de ieftin sau chiar pe bautura. In caz ca vinde pamantul pe bautura recomand fetelor de orice varsta sa nu ii iasa in cale - are porniri animalice! Uneori dupa ce bea suficient isi rezolva probleme de familie fiind foarte transant - de obicei folosind obiect foarte ascutite - dar e de inteles dat fiind cunostiintele medievale de care da dovada.

Pana acum in Suceava nu am gasit un mecanic, un tinichigiu, un zidar, strungar, electrician care sa faca ceva bine. In restul tarii sa nu credeti ca sunt mai buni dar sunt si mai mincinosi si au reusit sa ma prosteasca si mai tare.

Daca aveti timp sa cititi porcaria asta probabil aveti timp sa va raspundeti la intreabarea: cati oamenii din astia calificati seriosi si de nadejde cunoasteti dumneavoastra? Eu stiu doar unul... in afara de popa. Dar si cu popa e discutabila treaba ca nu s-a intors nimeni de dincolo sa ne spuna cum se aude munca facuta de slujbasul Domnului.

Probabil ca cineva care are timp si chef sa faca ceva bani, poate pune la punct un site care sa ofere datele de contact de la mestesugari de nadejde.
Acolo consumatorii sa isi dea cu opinia despre servicii primite astfel incat cei mai buni sa fie recomandati si cei prosti sa fie aratati cu degetul.

Cand oare?

Mi-au trebuit aproape 30 de ani sa ajung la o concluzie amara: nu stiu ce dracu vreau sa fac in viata!!! Nu stiu ce vreau sau ce stiu sa fac!
Ma plictisesc repede ca o maimuta, stiu sa fac multe lucruri dar, in esenta, nimic.
Trist as zice repede, dar nu asta ma enerveaza cel mai tare, cel mai tare ma enerveaza ca imi dau seama de toate aceste lucruri. Daca eram un pic mai prost nu avem aceaste remuscari. Nu imi dadeam seama prea mult ca timpul trece, ca nu las in urma nici o urma remarcabila, ca nu mi-am gasit ceva sa fac, astfel incat sa fiu fericit in cele mai multe dimineti.
Muncesc mult si prost! cum mi-a zis cineva demult, cand probabil dadeam primele semne de comportament haotic.
Acum tristetea mea nu are nici o valoarea daca o privesc de la o scara mai larga pentru ca sunt inca prea multi prosti pe langa mine. Toata lumea, toata lumea sare acum cu mine! ... sus tot mai sus...

Ma gandesc si caut. Sunt intr-o permanenta stare de cautare, agitat ca un pepsi. Sunt panicat ca timpul trece si ceea ce fac nu se concretizeaza in ceva in urma mea. Poate doar gunoiul, pe care il las in urma, ar forma o gramada sanatoasa daca cineva l-ar aduna.
Pe langa trecerea timpului care imi toceste nervii am si obsesia faptului ca sunt doar un alt cacat in ploaie. Putine sunt activitatile pe care le-am facut, care au generat ceva bun pentru altii.
Nu rade, tu cel care citesti, ca nu se stie cu cat esti mai bun ca mine :)

Conform unor batrani in viata tre sa faci o casa – sa plantezi ceva copaci sa faci o familie si un copil si cam asta ar fi. Oare asta ar fi tot? Dar de restul cine se ocupa?
Ia sa vedem - copaci am plantat? Da, as zice ca da - chiar daca vecinii nu imi inteleg grija pentru viitor!
Casa am facut? - nu chiar - dar lucrez cu drag si spor cu o echipa de profesionisti -D-zeii mamii lor! - la refacerea apartamentului care mi l-a lasat mama. Deci sunt pe drumul cel bun!
Familie si copii nu am facut inca - sincer ma cac pe mine de frica sa nu cresc si eu numarul de copii din orfelinate. Subiect greu si mare il lasam deoparte pentru moment.

Simt nevoie sa schimb ceva – sa produc ceva – m-am saturat de anonimat, m-am saturat de rutina, m-am saturat de prosti, de incompetenta, de cocalari, de invidiosi, de clampanitori, de laudarosi, de specialisti de Bucuresti si m-am saturat de mine.

M-am saturat eu de mine dar imi place sa ma plang se pare.

RECOMAND

Recomand Mercedes Sosa - Todo Cambia canción si versurile mai jos

Cambia lo superficial
Cambia también lo profundo
Cambia el modo de pensar
Cambia todo en este mundo

Cambia el clima con los años
Cambia el pastor su rebaño
Y así como todo cambia
Que yo cambie no es extraño

Cambia el mas fino brillante
De mano en mano su brillo
Cambia el nido el pajarillo
Cambia el sentir un amante

Cambia el rumbo el caminante
Aúnque esto le cause daño
Y así como todo cambia
Que yo cambie no es extraño

Cambia todo cambia
Cambia todo cambia
Cambia todo cambia
Cambia todo cambia

Cambia el sol en su carrera
Cuando la noche subsiste
Cambia la planta y se viste
De verde en la primavera

Cambia el pelaje la fiera
Cambia el cabello el anciano
Y así como todo cambia
Que yo cambie no es extraño

Pero no cambia mi amor
Por mas lejo que me encuentre
Ni el recuerdo ni el dolor
De mi pueblo y de mi gente

Lo que cambió ayer
Tendrá que cambiar mañana
Así como cambio yo
En esta tierra lejana

Cambia todo cambia
Cambia todo cambia
Cambia todo cambia
Cambia todo cambia

Pero no cambia mi amor...



"Haydée Mercedes Sosa, known as La Negra, (9 July 1935[1] – 4 October 2009) was an Argentine singer who was popular throughout South America and some countries outside the continent. With her roots in Argentine folk music, Sosa became one of the preeminent exponents of nueva canción. She gave voice to songs written by both Brazilians and Cubans. She was best known as the "voice of the voiceless ones".[2]"

preluat de pe WIKIPEDIA

plecat fara adresa

Simt ca talpile imi iau foc si inima nu imi da pace...dracu sa ii ia pe toti! - se stiu ei care - pe restul va salut cu drag si imi e dor de voi!!!- ascult Dumitru FarcasTe iubesc tata!!!


O sa las niste urme pe blog de pe unde trec si ce vad...

Dor de duca dor mi-e de tine!!!

Libertatea

Libertatea...un cuvant asa de simplu, atat de bine stiut, atat de invocat de la cei mai mici rebeli cand vor sa scape de directivele parintilor, pana la cei mai mari eroi care au murit.
Libertatea imi era atat de cunoscuta si credeam ca stiu sa o mentin etern. In loc sa castig tot mai multa experienta si sa descopar tot mai multe fete ale libertatii mi se pare ca incep sa nu ii mai descopar farmecul. Mi se pare ca nu pot sa ies din rutina asta molipsitoare. Am remarcat-o zilele astea cand ma trezesc cu o durere in piept - probabil din cauza pozitiei in care dorm sau cine stie. Dar rutina asta e exact ca durerea asta e molipsitoare,e zilnica si e sacaitoare. E ca un ecou care iti rasuna in urechi si nu stiu ce caut eu in situatia asta pentru ca asta nu sunt eu.
Discutam cu un prieten drag si imi zice: "Nu imi permit sa ma trezesc intr-o zi si sa zic ca ma doare in pula" Adica ca nu ai chef de ceea ce urmeaza sa faci. Adica sa poti sa faci orice alceva cand ai chef si ceea ce faci sa conduca spre o satisfactie pe care o astepti cu emotie. E ca si cum vrei sa faci ceva care intr-un final sa iti ofere satisfactia muncii. Se pare ca nici eu si nici prietenul meu nu mai gasim acea satisfactie.
E drept ca intr-o postare citam pe Steve Jobs zicand cand daca mai multe la zile la rand te trezesti trist e cam timpul sa schimbi ceva. Dar pe de alta parte uneori nu e asa de usor pe cat pare. Da trebuie sa schimb ceva dar ceva mai mult cred. Uneori nu e vorba doar de un job. E vorba de familie, e vorba de munca, e vorba de pasiuni, e vorba o sumedenie de chestii mici care sunt in viata ta.
Dar sa zicem ca ai vrea sa schimbi dar mai ai puterea, ai solutiile, ai potentialul? Uneori esti limitat, alte ori esti las... mi se pare uneori ca marea majoritate a timpului, oamenii sunt caciosi si lasi. Simpatici, draguti, destepti cu mii si mii de calitati dar lasi. Putini sunt cei care nu sunt; care is pot zice ca marea majoritatea timpului sunt corecti, curajosi si binenteles nebuni. Ma uit in jurul meu si asta vad - poate nu sunt in locul potrivit dar nu cred.

si apoi la toate astea se adauga prostia - prostia - prostia
Batranul ala caraghios cu parul alb zise: "Doua lucruri sunt nemarginite universul si prostia. Cu toate ca am unele semne de intrebare asupra primului." Mare pisicher Albert asta.
Chestia e ca stiu ca sunt la fel de prost ca restul de langa mine dar totusi vad multe prostie in jurul meu. Iti dai seama cata prostie vedea Einstein daca zise el aceste frumoase vorbe de duh :))

Dracu sa o ia de viata ca e greu uneori cand o iei de jos! Sunt si mandru unde am ajuns, dar sunt si razvratit. Motivele razvratirii sunt multe. Uneori ma uit la oamenii aia deosebiti care au diverse probleme majore si cu toate astea se ridica la inaltimea,peste marlanii care ii judeca din priviri. Chinuiti de handicapuri severe fac salturi uriase in asi depasi conditia si e uimitor acest fapt. Eu sunt razvratit ca desi am sanatate de zimbru is prost ca un mormoloc si nu fac nimic de a iesi din pleava societatii din care fac parte.Sunt razvratit si pentru ca vad atatia prostii cu tot felul de atuuri care se risipesc... asta e alta poveste

Cert e ca libertatea nu mai e ce era candva, acum are alt sens.
Oricum ar fi gustul vietii nu mi-l pierd atata timp cat muzica si dans exista
Recomand pt ogoirea sufletului, cand libertatea dispare, GOTAN PROJECT Last Tango In Paris
Speranta - nu stiu pe unde e, mama ei - dar exista, stiu ca exista

Din ciclul: E si cum a fost, a fost misto la Auschwitz?

Fii primul (!!!!) dintre prostii tai prietenii caruia ii place asta si striga pe Facebook: Ce tare coaie! cate buzunare i-au facut lui asta!!

poze

A venit toamna la Praga

I-am invidiat...relaxati

Vigilent

Un trandafir care tine mult

“Keep looking, don’t settle!”

http://www.youtube.com/watch?v=UF8uR6Z6KLc

Stiu ca discursul e vechi dar merita vazut


'You've got to find what you love,' Jobs says
This is a prepared text of the Commencement address delivered by Steve Jobs, CEO of Apple Computer and of Pixar Animation Studios, on June 12, 2005.
I am honored to be with you today at your commencement from one of the finest universities in the world. I never graduated from college. Truth be told, this is the closest I've ever gotten to a college graduation. Today I want to tell you three stories from my life. That's it. No big deal. Just three stories.
The first story is about connecting the dots.
I dropped out of Reed College after the first 6 months, but then stayed around as a drop-in for another 18 months or so before I really quit. So why did I drop out?
It started before I was born. My biological mother was a young, unwed college graduate student, and she decided to put me up for adoption. She felt very strongly that I should be adopted by college graduates, so everything was all set for me to be adopted at birth by a lawyer and his wife. Except that when I popped out they decided at the last minute that they really wanted a girl. So my parents, who were on a waiting list, got a call in the middle of the night asking: "We have an unexpected baby boy; do you want him?" They said: "Of course." My biological mother later found out that my mother had never graduated from college and that my father had never graduated from high school. She refused to sign the final adoption papers. She only relented a few months later when my parents promised that I would someday go to college.
And 17 years later I did go to college. But I naively chose a college that was almost as expensive as Stanford, and all of my working-class parents' savings were being spent on my college tuition. After six months, I couldn't see the value in it. I had no idea what I wanted to do with my life and no idea how college was going to help me figure it out. And here I was spending all of the money my parents had saved their entire life. So I decided to drop out and trust that it would all work out OK. It was pretty scary at the time, but looking back it was one of the best decisions I ever made. The minute I dropped out I could stop taking the required classes that didn't interest me, and begin dropping in on the ones that looked interesting.
It wasn't all romantic. I didn't have a dorm room, so I slept on the floor in friends' rooms, I returned coke bottles for the 5¢ deposits to buy food with, and I would walk the 7 miles across town every Sunday night to get one good meal a week at the Hare Krishna temple. I loved it. And much of what I stumbled into by following my curiosity and intuition turned out to be priceless later on. Let me give you one example:
Reed College at that time offered perhaps the best calligraphy instruction in the country. Throughout the campus every poster, every label on every drawer, was beautifully hand calligraphed. Because I had dropped out and didn't have to take the normal classes, I decided to take a calligraphy class to learn how to do this. I learned about serif and san serif typefaces, about varying the amount of space between different letter combinations, about what makes great typography great. It was beautiful, historical, artistically subtle in a way that science can't capture, and I found it fascinating.
None of this had even a hope of any practical application in my life. But ten years later, when we were designing the first Macintosh computer, it all came back to me. And we designed it all into the Mac. It was the first computer with beautiful typography. If I had never dropped in on that single course in college, the Mac would have never had multiple typefaces or proportionally spaced fonts. And since Windows just copied the Mac, it's likely that no personal computer would have them. If I had never dropped out, I would have never dropped in on this calligraphy class, and personal computers might not have the wonderful typography that they do. Of course it was impossible to connect the dots looking forward when I was in college. But it was very, very clear looking backwards ten years later.
Again, you can't connect the dots looking forward; you can only connect them looking backwards. So you have to trust that the dots will somehow connect in your future. You have to trust in something — your gut, destiny, life, karma, whatever. This approach has never let me down, and it has made all the difference in my life.
My second story is about love and loss.
I was lucky — I found what I loved to do early in life. Woz and I started Apple in my parents garage when I was 20. We worked hard, and in 10 years Apple had grown from just the two of us in a garage into a $2 billion company with over 4000 employees. We had just released our finest creation — the Macintosh — a year earlier, and I had just turned 30. And then I got fired. How can you get fired from a company you started? Well, as Apple grew we hired someone who I thought was very talented to run the company with me, and for the first year or so things went well. But then our visions of the future began to diverge and eventually we had a falling out. When we did, our Board of Directors sided with him. So at 30 I was out. And very publicly out. What had been the focus of my entire adult life was gone, and it was devastating.
I really didn't know what to do for a few months. I felt that I had let the previous generation of entrepreneurs down - that I had dropped the baton as it was being passed to me. I met with David Packard and Bob Noyce and tried to apologize for screwing up so badly. I was a very public failure, and I even thought about running away from the valley. But something slowly began to dawn on me — I still loved what I did. The turn of events at Apple had not changed that one bit. I had been rejected, but I was still in love. And so I decided to start over.
I didn't see it then, but it turned out that getting fired from Apple was the best thing that could have ever happened to me. The heaviness of being successful was replaced by the lightness of being a beginner again, less sure about everything. It freed me to enter one of the most creative periods of my life.
During the next five years, I started a company named NeXT, another company named Pixar, and fell in love with an amazing woman who would become my wife. Pixar went on to create the worlds first computer animated feature film, Toy Story, and is now the most successful animation studio in the world. In a remarkable turn of events, Apple bought NeXT, I returned to Apple, and the technology we developed at NeXT is at the heart of Apple's current renaissance. And Laurene and I have a wonderful family together.
I'm pretty sure none of this would have happened if I hadn't been fired from Apple. It was awful tasting medicine, but I guess the patient needed it. Sometimes life hits you in the head with a brick. Don't lose faith. I'm convinced that the only thing that kept me going was that I loved what I did. You've got to find what you love. And that is as true for your work as it is for your lovers. Your work is going to fill a large part of your life, and the only way to be truly satisfied is to do what you believe is great work. And the only way to do great work is to love what you do. If you haven't found it yet, keep looking. Don't settle. As with all matters of the heart, you'll know when you find it. And, like any great relationship, it just gets better and better as the years roll on. So keep looking until you find it. Don't settle.
My third story is about death.
When I was 17, I read a quote that went something like: "If you live each day as if it was your last, someday you'll most certainly be right." It made an impression on me, and since then, for the past 33 years, I have looked in the mirror every morning and asked myself: "If today were the last day of my life, would I want to do what I am about to do today?" And whenever the answer has been "No" for too many days in a row, I know I need to change something.
Remembering that I'll be dead soon is the most important tool I've ever encountered to help me make the big choices in life. Because almost everything — all external expectations, all pride, all fear of embarrassment or failure - these things just fall away in the face of death, leaving only what is truly important. Remembering that you are going to die is the best way I know to avoid the trap of thinking you have something to lose. You are already naked. There is no reason not to follow your heart.
About a year ago I was diagnosed with cancer. I had a scan at 7:30 in the morning, and it clearly showed a tumor on my pancreas. I didn't even know what a pancreas was. The doctors told me this was almost certainly a type of cancer that is incurable, and that I should expect to live no longer than three to six months. My doctor advised me to go home and get my affairs in order, which is doctor's code for prepare to die. It means to try to tell your kids everything you thought you'd have the next 10 years to tell them in just a few months. It means to make sure everything is buttoned up so that it will be as easy as possible for your family. It means to say your goodbyes.
I lived with that diagnosis all day. Later that evening I had a biopsy, where they stuck an endoscope down my throat, through my stomach and into my intestines, put a needle into my pancreas and got a few cells from the tumor. I was sedated, but my wife, who was there, told me that when they viewed the cells under a microscope the doctors started crying because it turned out to be a very rare form of pancreatic cancer that is curable with surgery. I had the surgery and I'm fine now.
This was the closest I've been to facing death, and I hope it's the closest I get for a few more decades. Having lived through it, I can now say this to you with a bit more certainty than when death was a useful but purely intellectual concept:
No one wants to die. Even people who want to go to heaven don't want to die to get there. And yet death is the destination we all share. No one has ever escaped it. And that is as it should be, because Death is very likely the single best invention of Life. It is Life's change agent. It clears out the old to make way for the new. Right now the new is you, but someday not too long from now, you will gradually become the old and be cleared away. Sorry to be so dramatic, but it is quite true.
Your time is limited, so don't waste it living someone else's life. Don't be trapped by dogma — which is living with the results of other people's thinking. Don't let the noise of others' opinions drown out your own inner voice. And most important, have the courage to follow your heart and intuition. They somehow already know what you truly want to become. Everything else is secondary.
When I was young, there was an amazing publication called The Whole Earth Catalog, which was one of the bibles of my generation. It was created by a fellow named Stewart Brand not far from here in Menlo Park, and he brought it to life with his poetic touch. This was in the late 1960's, before personal computers and desktop publishing, so it was all made with typewriters, scissors, and polaroid cameras. It was sort of like Google in paperback form, 35 years before Google came along: it was idealistic, and overflowing with neat tools and great notions.
Stewart and his team put out several issues of The Whole Earth Catalog, and then when it had run its course, they put out a final issue. It was the mid-1970s, and I was your age. On the back cover of their final issue was a photograph of an early morning country road, the kind you might find yourself hitchhiking on if you were so adventurous. Beneath it were the words: "Stay Hungry. Stay Foolish." It was their farewell message as they signed off. Stay Hungry. Stay Foolish. And I have always wished that for myself. And now, as you graduate to begin anew, I wish that for you.
Stay Hungry. Stay Foolish.
Thank you all very much.

Japonia si Romania

http://www.jurnalul.ro/fun/fun/la-doar-zece-ani-o-fetita-este-experta-in-bautura-alcoolica-traditionala-a-japoniei-video-585128.html

http://www.realitatea.net/o-fetita-de-11-ani-din-dambovita-in-coma-alcoolica-la-spital-dupa-ce-a-baut-tuica_854535.html

Am inceput sa fac poze cu un aparat Konica cu film